Analiza financiară: definiție, importanță, tipuri și exemple
Ce este analiza financiară?
Analiza financiară reprezintă procesul de evaluare a afacerilor, proiectelor, bugetelor și altor tranzacții legate de finanțare pentru a determina performanța acestora. De obicei, analiza financiară este utilizată pentru a evalua dacă o companie este stabilă, solvabilă, lichidă sau suficient de profitabilă pentru a justifica o investiție financiară.
RECOMANDĂRI CHEIE
- Dacă este efectuată intern, analiza financiară poate ajuta managerii să ia decizii viitoare sau să revizuiască tendințele istorice.
- Dacă este efectuată extern, analiza financiară poate ajuta investitorii să aleagă cele mai bune oportunități de investiții posibile.
- Analiza fundamentală și analiza tehnică sunt cele două tipuri principale de analiză financiară.
- Analiza fundamentală utilizează rapoarte analizând datele din situațiile financiare pentru a determina valoarea unei companii.
- Analiza tehnică presupune că valoarea unui titlu (a unei acțiuni) este deja determinată de prețul acesteia și se concentrează în schimb pe tendințele valorii de-a lungul timpului.
- La programul nostru acreditat de specializare a managerilor în analiza economico financiară a companiilor facem peste 10 studii de caz, analizând diferite domenii de activitate.
Înțelegerea analizei financiare
Analiza financiară este utilizată pentru a evalua tendințele economice, a stabili politica financiară, a construi planuri pe termen lung pentru activitatea de afaceri și pentru a identifica proiecte sau companii pentru investiții. Acest lucru se realizează prin sinteza numerelor și datelor financiare. Un analist financiar va examina amănunțit situațiile financiare ale unei companii – contul de profit și pierdere, bilanțul și fluxul de numerar. Analiza financiară poate fi efectuată atât în domeniul finanțelor corporative, cât și în cel al activității de investiții.
Una dintre cele mai obișnuite modalități de a analiza datele financiare este de a calcula diferiți indicatori din situațiile financiare pentru a le compara cu cele ale altor companii sau cu performanța istorică proprie.
De exemplu, Rentabilitatea activelor (ROA) este un indicator utilizat pentru a determina cât de eficientă este o companie în utilizarea activelor sale și ca măsură a profitabilității. Acest raport ar putea fi calculat pentru mai multe companii și comparat unul cu celălalt ca parte a unei analize mai ample.
Cel mai adesea, analiștii folosesc o combinație de indicatori pentru a ajunge la concluzia lor.
Analiza financiară corporativă
În finanțele corporative, analiza este efectuată intern de departamentul de contabilitate și împărtășită cu managementul pentru a îmbunătăți luarea deciziilor de afaceri. Acest tip de analiză internă poate include rapoarte privind valoarea actuală netă (VAN) și rate de rentabilitate (ROA, ROE, ROS) pentru a găsi proiecte care merită executate.
Multe companii acordă credit clienților lor, lasandu-i pe aceștia să plătească la termen. Ca urmare, încasarea numerarului din vânzări poate fi întârziată pentru o perioadă de timp. Pentru companiile cu solduri mari de creanțe, este util să urmăriți Viteza de încasare a facturilor de la clienți (DSO), ceea ce ajută compania să identifice durata de timp necesară pentru a colecta numerarul din vânzările efectuate prin acordarea de credit comercial clienților. Perioada medie de colectare este un aspect important al ciclului general de conversie a numerarului al unei companii.
Un domeniu cheie al analizei financiare corporative implică extrapolarea performanței anterioare a unei companii, cum ar fi câștigul net sau marja de profit, într-o estimare a performanței viitoare a companiei. Acest tip de analiză a tendințelor istorice este benefic pentru identificarea tendințelor sezoniere.
De exemplu, comercianții cu amănuntul pot observa o creștere drastică a vânzărilor cu câteva luni înainte de Crăciun. Acest lucru permite companiei să prognozeze bugete și să ia decizii, cum ar fi nivelurile minime necesare de stoc, pe baza tendințelor anterioare.
Analiza financiară a investițiilor
În finanțarea investițiilor, un analist extern companiei efectuează o analiză cu scopul de a investi. Analiștii pot efectua fie o abordare de sus în jos, fie de jos în sus. O abordare de sus în jos caută mai întâi oportunități macroeconomice, cum ar fi sectoarele de înaltă performanță, apoi analizează în jos pentru a găsi cele mai bune companii din acel sector. Din acest punct, ei analizează în continuare stocurile anumitor companii pentru a le alege pe cele cu potențial succes ca investiții, uitându-se în ultimul rând la elementele fundamentale ale unei anumite companii.
O abordare de jos în sus, pe de altă parte, se uită la o anumită companie și efectuează o analiză financiară similară cu analiza financiară corporativă, privind la performanța trecută și la performanța viitoare așteptată ca indicatori principali în decizia de a investi. Investițiile de jos în sus îi obligă pe investitori să ia în considerare în primul rând factorii microeconomici. Acești factori includ sănătatea financiară generală a unei companii, analiza situațiilor financiare, produsele și serviciile oferite, cererea și oferta, și alți indicatori individuali ai performanței corporative de-a lungul timpului.
Analiza financiară este utilă ca instrument comparativ. Analiza financiară a unei singure companii într-un singur an fiscal este de obicei lipsită de valoare. Compararea acestor date cu perioadele anterioare, cu alte informațiile financiare ale concurenților oferă informații utile.
Tipuri de analiză financiară
Există două tipuri principale de analiză financiară: analiza fundamentală și analiza tehnică.
Analiză fundamentală
Analiza fundamentală utilizează diferiți indicatori pe baza datele din situațiile financiare, cum ar fi Profitul pe acțiune (EPS) al unei companii, pentru a determina valoarea afacerii. Folosind analiza raportului în combinație cu o revizuire amănunțită a situațiilor economice și financiare din jurul companiei, analistul este capabil să ajungă la o valoare intrinsecă pentru o investiție sigură. Scopul final este de a ajunge la un număr pe care un investitor îl poate compara cu prețul curent al unei acțiuni, pentru a vedea dacă titlul este subevaluat sau supraevaluat.
Analiza tehnică
Analiza tehnică folosește tendințele statistice colectate din activitatea de tranzacționare. În esență, analiza tehnică presupune că prețul unei acțiuni reflectă deja toate informațiile disponibile public și se concentrează pe analiza statistică a modificării prețurilor. Analiza tehnică încearcă să înțeleagă evoluția pieței din spatele tendințelor prețurilor, căutând modele și tendințe, mai degrabă decât analizând atributele fundamentale ale unui titlu (acțiune).
Analiză orizontală vs. verticală
La examinarea situațiilor financiare ale unei companii există două tipuri de analiză financiară : analiza orizontală și analiza verticală. Ambele folosesc același set de date, deși fiecare abordare analitică este diferită.
Analiza orizontală presupune selectarea mai multor ani cu date financiare comparabile. Un an este selectat ca punct de referință, adesea cel anterior sau cel mai vechi. Apoi, fiecare element din situațiile financiare este comparat cu anul de bază, creând un procent care identifică cu ușurință ce conturi cresc (sperăm că veniturile) și ce conturi se micșorează (sperăm că cheltuielile).
Analiza verticală presupune alegerea unui anumit element (punct) de referință, apoi vizualizarea modului în care fiecare altă componentă dintr-o situație financiară se compară cu acel punct de referință. Cel mai adesea, vânzările nete sunt folosite ca etalon. O companie ar compara apoi costul mărfurilor vândute, profitul brut, profitul operațional sau venitul net ca procent cu acest punct de referință. Companiile pot urmări apoi modul în care procentul se modifică în timp.
De ce este utilă analiza financiară?
Analiza financiară își propune să analizeze dacă o entitate este stabilă, lichidă, solvabilă sau suficient de profitabilă pentru a garanta o investiție monetară. Este folosită pentru a evalua tendințele economice, pentru a stabili politici financiare, pentru a construi planuri pe termen lung pentru activitatea de afaceri și pentru a identifica proiecte sau companii pentru investiții.
Cum se face analiza financiară?
Analiza financiară poate fi efectuată atât în finanțarea corporativă, cât și în activitatea de investiții. Un analist financiar va examina amănunțit situațiile financiare ale unei companii – situația veniturilor și cheltuielilor, bilanțului și situația fluxului de numerar.
Una dintre cele mai obișnuite modalități de a analiza datele financiare este de a calcula rapoarte bazate pe datele din situațiile financiare pentru a le compara cu cele ale altor companii sau cu propria performanță istorică a companiei.
Un domeniu cheie al analizei financiare corporative implică extrapolarea performanței anterioare a unei companii, cum ar fi câștigul net sau marja de profit, într-o estimare a performanței viitoare a companiei.
Ce tehnici sunt utilizate în efectuarea analizei financiare?
Analiștii pot utiliza analiza verticală pentru a compara fiecare componentă a unei situații financiare ca procent din valoarea de referință (cum ar fi fiecare componentă ca procent din vânzările totale). Alternativ, analiștii pot efectua analize orizontale comparând rezultatele financiare ale unui an de referință cu alți ani.
Multe tehnici de analiză financiară implică analiza ratelor de creștere, inclusiv analiza regresiei, creșterea de la an la an, analiza de sus în jos, cum ar fi procentul cotei de piață sau analiza de jos în sus, cum ar fi analiza surselor de venituri.
În sfârșit, analiza financiară implică adesea utilizarea unor indicatori și rapoarte financiare. Aceste tehnici includ coeficienți referitori la lichiditatea, solvabilitatea, profitabilitatea sau eficiența (cifra de afaceri ) unei companii.
Concluzie
Analiza financiară este piatra de temelie a luării unor decizii mai inteligente și mai strategice, bazate pe datele financiare ale unei companii. Fie că sunt analize corporative, de investiții sau tehnice, analiștii folosesc datele pentru a explora tendințele, a înțelege creșterea, a căuta zone de risc și pentru a sprijini luarea deciziilor. Analiza financiară poate include investigarea modificărilor situațiilor financiare, calcularea ratelor financiare sau explorarea variațiilor operaționale.