Curs acreditat - Raportarea Financiară în Microsoft Excel: Analiză, Automatizare și Vizualizare / FinTech Industry Professional (FTIP®)

Analiza bilanțului contabil este fundamentală pentru înțelegerea poziției financiare a companiei. Este punctul de plecare pentru orice decizie informată legată de investiții, finanțare sau strategie operațională.

Activele imobilizate (denumite și active fixe) reprezintă toate resursele economice deținute de o entitate, care sunt utilizate pe o perioadă mai mare de un an. Caracteristica esențială a acestor active este capacitatea de a genera valoare economică pe termen lung, respectiv pe durata mai multor exerciții financiare și cicluri operaționale.

Active circulante (curente) - cunoscute și sub denumirea de active curente, reprezintă acele resurse controlate de entitate care se estimează că vor fi utilizate, transformate în numerar sau consumate într-o perioadă mai mică de un an sau în cadrul ciclului operațional normal al afacerii, dacă acesta depășește un an. Spre deosebire de activele imobilizate, care au o durată lungă de utilizare, activele circulante sunt în permanență în mișcare, reflectând activitatea economică zilnică a companiei.

Datoriile pe termen scurt, denumite și datorii curente, reprezintă obligații ale companiei care trebuie achitate într-un interval mai mic de un an de la data raportării, respectiv în cursul următorului exercițiu financiar sau ciclu operațional.

Acestea reflectă angajamentele asumate de entitate față de terți, generate în principal de desfășurarea activității curente și includ:

• Datorii comerciale curente – sume de plată către furnizori pentru bunuri și servicii achiziționate, inclusiv facturi primite și neplătite, dar și facturi de primit (bunuri sau servicii recepționate, dar nefacturate încă).

• Datorii financiare pe termen scurt – credite bancare sau împrumuturi contractate cu scadență mai mică de un an, inclusiv porțiunea curentă din împrumuturile pe termen lung.

• Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare – sume angajate dar neachitate încă, aferente participării companiei la capitalul altor entități (ex: subscrieri de acțiuni la societăți afiliate sau asociate), care urmează să fie achitate într-un termen scurt.

Datorii pe termen lung

Datoriile pe termen lung reprezintă obligații financiare asumate de companie care trebuie achitate într-un interval mai mare de un an de la data raportării. Acestea reflectă angajamentele de durată și pot influența stabilitatea financiară pe termen mediu și lung.

Principalele categorii de datorii pe termen lung sunt:

• Datorii financiare pe termen lung – împrumuturi bancare, leasinguri financiare și alte obligații contractuale cu scadență mai mare de 12 luni;

• Provizioane – sume constituite pentru acoperirea unor datorii certe sau posibile, dar cu valoare sau exigibilitate incertă (ex.: litigii în curs, garanții acordate clienților, restructurări anunțate etc.).

Capital propriu (sau Capitaluri proprii)

Capitalul propriu reprezintă sursa de finanțare controlată de asociați sau acționari, neavând un termen fix de rambursare. Reflectă dreptul acestora asupra activelor entității, după deducerea tuturor datoriilor.

Componente uzuale ale capitalului propriu:

• Capital social – aportul acționarilor la constituirea companiei;

• Rezultat curent – profitul sau pierderea exercițiului în curs;

• Rezultat reportat – profituri sau pierderi din anii anteriori;

• Rezerve – sume alocate din profit pentru diverse destinații;

• Rezerve din reevaluare – ajustări de valoare ale activelor.

Cvasi-capital - Cuprinde obligații care, deși nu sunt recunoscute formal ca parte a capitalului propriu, sunt controlate de acționari și nu au scadență clară (ex.: dividende de plată, împrumuturi de la acționari). În analiza financiară, acestea pot fi tratate ca parte din capital, reflectând sprijinul acționarilor față de companie.

Activul net reprezintă diferența dintre totalul activelor unei entități și totalul datoriilor acesteia. Este echivalentul valorii capitalurilor proprii și reflectă resursele rămase entității după acoperirea tuturor obligațiilor.

Echilibrul financiar reprezintă corelarea resurselor disponibile (surse de finanțare) cu nevoile de utilizare (destinațiile acestora), astfel încât compania să poată funcționa fără riscuri majore de lichiditate sau insolvență. În termeni simpli, presupune ca activele pe termen lung să fie finanțate din resurse stabile (capital propriu și datorii pe termen lung), iar activele pe termen scurt să fie acoperite din resurse curente.

Lichiditatea exprimă capacitatea unei entități economice de a-și achita obligațiile curente cu activele circulante deținute. Este un indicator fundamental al sănătății financiare a unei companii și reflectă gradul de transformare a activelor în numerar într-un termen scurt (sub un an).

Solvabilitatea exprimă capacitatea unei entități economice de a-și acoperi datoriile totale (pe termen scurt și lung) din capitalurile proprii. Spre deosebire de lichiditate, care privește scadențele pe termen scurt, solvabilitatea se concentrează pe capacitatea de supraviețuire financiară pe termen lung.

Capitalul de lucru (CL) reprezintă diferența dintre activele circulante și datoriile curente. Este un indicator cheie pentru lichiditatea și echilibrul financiar pe termen scurt.

Contul de profit și pierdere → prezintă performanța financiară a companiei în intervalul de timp raportat, oferind informațiile necesare pentru evaluarea capacitații companiei de a genera profit în contextul operațiunilor desfășurate.

Venituri operaționale → reprezintă valoarea generată de companie din activitățile operaționale, fără a lua în considerare veniturile generate din activități de finanțare (dobânzi, dividende, diferențe pozitive ale cursului valutar etc.)

Cheltuieli operaționale → reprezintă consumul de valoare al companiei în scopul desfășurării activităților operaționale, fără a lua în considerare cheltuielile aferente activităților de finanțare (deprecierea activelor, cheltuieli cu dobânzi, cheltuieli generate de evoluția negativă a cursului de schimb etc.)

Depreciere și amortizare → reprezintă o ajustare de valoare a Activelor sau a Provizioanelor.

Venituri financiare → reprezintă resursele generate de companie legate de activitatea de natură financiară.

Cheltuielilor financiare reprezintă consumul de resurse al companiei legat de activitatea de finanțare a operațiunilor și a investițiilor efectuate.

Cifra de afaceri este suma tuturor veniturilor din vanzari (exclusiv TVA) efectuate de o societate, in contextul activitatii sale normale si curente. Cifra de afaceri este un indicator de rezultate, cu rol fundamental in caracterizarea volumului activitații desfășurate.

EBITDA este un acronim care provine din limba engleză: Earnings Before Interest, Taxes, Depreciation and Amortization,
adică: Profitul înainte de dobânzi, impozit, depreciere și amortizare. Reprezintă rezultatul operațional al unei companii fără influența politicilor de finanțare, a amortizărilor și a fiscalității, fiind un indicator relevant pentru evaluarea performanței reale a activității de bază.

EBIT (Earnings Before Interest and Taxes), cunoscut în română ca Rezultatul din exploatare, reprezintă profitul obținut din activitatea de bază a companiei, înainte de plata dobânzilor și a impozitelor. Este un indicator esențial pentru analiza performanței operaționale.

EBT (Earnings Before Taxes), cunoscut și ca Rezultatul brut sau Profitul înainte de impozitare, este un indicator care reflectă profitul total obținut de companie după includerea veniturilor și cheltuielilor financiare, dar înainte de deducerea impozitului pe profit.

Contul de profit și pierdere oferă o imagine clară asupra performanței economico-financiare a unei entități. Analiza corelațiilor între elementele acestuia permite:

• Înțelegerea modului în care sunt generate veniturile;

• Evaluarea eficienței cheltuielilor;

• Analiza profitabilității;

• Diagnosticarea dezechilibrelor operaționale.

Rentabilitatea exprimă capacitatea unei companii de a genera profit în raport cu resursele utilizate. Este un indicator esențial în evaluarea performanței economice și financiare, oferind o imagine clară asupra eficienței cu care sunt administrate capitalurile, activele sau vânzările.

ROA (Return on Assets), sau Rentabilitatea activelor, exprimă capacitatea unei companii de a genera profit din totalul activelor pe care le utilizează. Este un indicator al eficienței economice generale.

ROE (Return on Equity), sau Rentabilitatea capitalurilor proprii, este unul dintre cei mai importanți indicatori de performanță financiară. Acesta măsoară cât de eficient utilizează o companie resursele proprii ale acționarilor pentru a genera profit.

ROS (Return on Sales), sau Rentabilitatea Vânzărilor, exprimă procentul din cifra de afaceri care se transformă în profit net. Este un indicator esențial al eficienței operaționale și al controlului costurilor.

Multiplicatorul capitalului propriu (Equity Multiplier) este un indicator utilizat în analiza financiară pentru a evidenția gradul de îndatorare al unei entități.

Analiza DuPont este o tehnică de analiză financiară care descompune rentabilitatea capitalurilor proprii (ROE) în trei componente esențiale. Acest model permite identificarea surselor rentabilității unei companii și evidențiază impactul performanței operaționale, al eficienței utilizării activelor și al structurii financiare.

Valoarea adăugată (VA) reprezintă creșterea de valoare adusă de companie bunurilor și serviciilor obținute din mediul extern, prin procesul de producție sau de prestare.

Potențialul material al unei întreprinderi reprezintă totalitatea resurselor materiale (active fizice și tehnice) puse la dispoziția entității economice pentru a desfășura activitatea productivă, comercială sau de servicii.

Productivitatea muncii reprezintă eficiența utilizării forței de muncă, exprimată prin raportul dintre rezultatele obținute (output) și resursele umane utilizate (input).

Cheltuielile salariale reprezintă totalitatea sumelor plătite de către companie angajaților săi pentru munca prestată, incluzând salariile brute, sporurile, primele, contribuțiile și alte beneficii. Acestea constituie o componentă esențială a costurilor operaționale și au un impact direct asupra profitabilității și eficienței economice a firmei.

Benchmarking-ul este un proces de comparare sistematică a performanțelor, proceselor și rezultatelor unei companii cu cele ale altor entități de referință – fie din cadrul aceleiași industrii, fie din afara ei, pentru a identifica bune practici și zone de îmbunătățire.

Fluxul de numerar din activitatea operațională reflectă capacitatea companiei de a genera numerar din activitatea sa de bază – vânzarea de bunuri, prestarea de servicii și alte operațiuni recurente.

Fluxul de numerar din activitatea investițională reflectă mișcările de numerar generate de achiziția sau cedarea de active pe termen lung și alte investiții financiare.

Fluxul de numerar din activitatea financiară reflectă încasările și plățile asociate surselor externe de finanțare ale companiei: capital propriu (acțiuni, aporturi) și capital împrumutat (credite, obligațiuni).

Fluxul de numerar net este indicatorul care reflectă diferența dintre totalul încasărilor și totalul plăților dintr-o perioadă, indiferent de sursa acestora (operațională, investițională sau financiară).

Analiza fluxurilor de numerar se realizează prin examinarea fluxurilor operaționale, investiționale și financiare și a modului în care acestea influențează poziția de numerar a companiei.

În analiza financiară, evaluarea performanței companiei prin prisma fluxurilor de numerar este esențială.

Riscul financiar reprezintă incertitudinea privind capacitatea unei companii de a-și onora obligațiile financiare (dobânzi, rate de credit, dividende etc.) ca urmare a gradului de îndatorare.

Riscul economic reflectă incertitudinile și volatilitatea rezultatelor unei companii ca urmare a factorilor externi și interni care pot influența negativ performanța financiară sau operațională.

Riscul de faliment reprezintă probabilitatea ca o companie să nu-și mai poată onora obligațiile financiare, ceea ce poate conduce la insolvență sau faliment. Identificarea timpurie a acestui risc este esențială pentru luarea deciziilor strategice și financiare.