Auditul ESG în 2026: ce verifici, după ce reguli și cum te pregătești pentru verificarea independentă

AMC360 Insights  ·  ESG  ·  Audit și control intern

Un raport de sustenabilitate poate arăta impecabil și poate fi, în același timp, imposibil de susținut. Auditul ESG este disciplina care face diferența: verifică de unde vine fiecare cifră, cum a fost calculată, cine a aprobat-o și dacă ce s-a publicat se poate dovedi cu documente.

01

Ce este auditul ESG și ce nu este

Auditul ESG este o verificare a informațiilor privind mediul (Environmental), aspectele sociale (Social) și guvernanța (Governance) unei organizații. Scopul lui nu este să stabilească dacă firma este „verde” sau „responsabilă”, ci dacă ceea ce raportează despre sine este complet, corect, calculat la fel de la un an la altul și poate fi urmărit până la documentele din care provine.

Termenul acoperă, în practică, trei tipuri de verificări, cu destinatari și rezultate diferite. Confuzia dintre ele este cea mai frecventă sursă de așteptări greșite:

Relația cu auditul financiar este mai apropiată decât pare. Metoda este aceeași — reguli de referință, riscuri, dovezi, verificare prin sondaj, totul documentat — dar ce se verifică este mai larg: cifre și descrieri, estimări, informații primite de la furnizori și clienți și chiar afirmații despre viitor. De aceea un auditor ESG bun combină rigoarea financiară cu înțelegerea operațiunilor care generează datele.

02

Cadrul de reglementare în 2026: ce s-a schimbat

Anii 2025–2026 au schimbat calendarul și firmele obligate la raportarea de sustenabilitate în Uniunea Europeană. Orice audit ESG începe prin a stabili ce reguli se aplică exact firmei verificate, la data raportării. Reperele de mai jos sunt cele în vigoare la sfârșitul lui septembrie 2026:

Două consecințe practice decurg din aceste schimbări. Prima: numărul companiilor obligate scade mult, dar cele care rămân raportează după standarde mai scurte, cu mai multe aprecieri proprii și mai puține liste de bifat — adică exact acolo unde auditul ESG are cel mai mult de verificat. A doua: apare o limită pentru cererile către furnizori. O companie obligată nu mai poate cere furnizorilor cu sub 1.000 de salariați mai multe informații decât cele din standardul voluntar pentru firmele mai mici (VSME). Pentru furnizori, este o protecție; pentru auditor, este o regulă în plus de verificat.

03

De ce contează și pentru firmele care nu mai au obligația de raportare

Ieșirea din obligația legală nu elimină nevoia de date ESG credibile. Cererile vin acum din alte direcții, iar ele nu așteaptă un raport de sustenabilitate complet — cer indicatori preciși, susținuți de documente:

• Clienții mari au nevoie de datele furnizorilor pentru propria raportare: consum de energie, emisii, accidente de muncă, politici anticorupție. Noua limită le restrânge cererile, dar nu le elimină.
• Băncile și finanțatorii includ criterii ESG în analiza de credit, în condițiile finanțărilor verzi și în raportările proprii privind expunerile.
• Licitațiile și programele cu finanțare europeană cer tot mai des dovezi privind impactul de mediu și respectarea condițiilor sociale.
• Investitorii și cumpărătorii în tranzacții verifică datele ESG înaintea tranzacției: o afirmație nesusținută devine o clauză de garanție în contract sau o reducere de preț.
• Consumatorii și autoritățile de protecție a consumatorilor: din 27 septembrie 2026, afirmațiile „verzi” care nu pot fi dovedite sunt un risc juridic, nu doar unul de imagine.

Pentru o firmă de dimensiuni medii, un audit ESG intern bine făcut înseamnă să poată răspunde oricăreia dintre aceste cereri din aceeași bază de date verificată, în loc să construiască de fiecare dată un răspuns nou, în grabă.

04

Dubla materialitate: cum alegi ce este important de raportat

„Material” înseamnă, simplu spus, suficient de important încât să conteze. Standardele europene cer firmei să raporteze temele de sustenabilitate importante dintr-una sau din ambele perspective de mai jos — de aici numele de „dublă materialitate”:

Pentru auditor, această analiză este harta verificării. Ea stabilește ce teme intră în raport și, implicit, ce trebuie verificat. Primele întrebări nu sunt despre cifre, ci despre proces:

• Este scris undeva cum au fost alese temele, inclusiv cele legate de furnizori și clienți?
• După ce praguri și reguli s-a decis ce este important și cine le-a aprobat?
• Au fost întrebați angajații, clienții, furnizorii sau alte părți interesate, iar răspunsurile pot fi regăsite?
• Se potrivesc concluziile cu registrul de riscuri, cu strategia și cu situațiile financiare?
• A fost exclusă o temă evident relevantă pentru sectorul de activitate? Dacă da, cum a fost justificată excluderea?

05

Cum se desfășoară un audit ESG, pas cu pas

Un audit ESG urmează aceeași logică ca orice audit: începi cu locurile unde riscul de greșeală este mai mare. Cele șapte etape de mai jos sunt structura pe care o folosim și în studiul de caz din cursul AMC360:

1. Stabilirea regulilor de referință. Ce reguli se aplică (CSRD și ESRS, standard voluntar, cerințe din contracte, politici interne)? Fără reguli clare nu poate exista o concluzie verificabilă.
2. Planificarea. Înțelegerea firmei și a activităților din care provin datele ESG; obiectivele, ce firme, locații și activități intră în verificare, perioada verificată, echipa.
3. Evaluarea riscurilor. Unde poate fi raportul greșit: date incomplete, calcule eronate, estimări fără explicații, afirmații exagerate. Cât de mare e riscul, ce controale există și ce risc rămâne după ele.
4. Traseul datelor. Pentru fiecare indicator important, drumul de la documentul de bază (factură, pontaj, registru, contor) până la cifra din raport — cu toate centralizările de pe parcurs.
5. Evaluarea controalelor. Un tabel risc–control: pentru fiecare risc important, controlul care îl acoperă, cine răspunde de el, dovada că funcționează și cum îl vei testa.
6. Testarea. Citirea documentelor, discuții cu cei implicați, observare pe teren, verificare prin sondaj, refacerea calculelor, comparații cu anii anteriori, lămurirea diferențelor.
7. Constatările și planul de corectare. Fiecare constatare spune: ce regulă era, ce s-a găsit, de ce, ce efect are și ce trebuie făcut — cu responsabil și termen.

Pentru controlul intern al raportării de sustenabilitate, ghidul cel mai folosit este cel publicat de COSO, „Achieving Effective Internal Control over Sustainability Reporting” (martie 2023), care aplică datelor ESG cele 17 principii ale controlului intern. Pentru auditorii interni, reperul profesional sunt noile Standarde Globale de Audit Intern ale IIA, în vigoare din ianuarie 2025.

06

Ce verifici concret pe pilonii E, S și G

Tabelul de mai jos rezumă, pentru fiecare pilon, ce se verifică de obicei, ce dovezi se cer și unde apar cel mai des greșelile:

Diferența dintre o verificare superficială și un audit real stă în întrebarea „de unde știi?”. Un indicator social de tipul „ore de formare pe angajat” poate fi corect aritmetic și totuși înșelător, dacă la ore s-au adunat și instruirile obligatorii de protecția muncii, iar la numărul de angajați au fost lăsați pe dinafară cei temporari. Auditorul verifică atât cifra, cât și definiția și modul de calcul.

07

Emisiile de carbon: cele trei categorii (Scope 1, 2 și 3) văzute de auditor

Emisiile de gaze cu efect de seră sunt, de regulă, indicatorul cel mai complicat dintr-un raport. Împărțirea lor în trei categorii, folosită peste tot în lume, vine din GHG Protocol Corporate Standard:

Calculul are întotdeauna aceeași structură — cantitatea consumată × coeficientul de emisie = emisii (în echivalent CO₂) — dar fiecare element poate introduce erori. Cel mai util test este refacerea calculului pentru câteva surse alese, cu coeficienți de emisie a căror sursă și valabilitate sunt cunoscute. La categoria 3, unde multe valori sunt estimate, auditorul nu confirmă o cifră exactă; verifică dacă metoda este rezonabilă, aplicată la fel în fiecare an și descrisă corect în raport.

08

Afirmații „verzi” nesusținute (greenwashing): semnale de alertă și regulile din 27 septembrie 2026

Greenwashingul („spălarea verde” a imaginii) înseamnă prezentarea rezultatelor de mediu sau sociale într-un mod mai favorabil decât o susțin datele. Rareori este o minciună directă; de cele mai multe ori vine din controale slabe, documente lipsă sau metode de calcul neclare. Semnalele de alertă pe care le caută un auditor:

• afirmații vagi („prietenos cu mediul”, „verde”, „sustenabil”) fără nicio cifră și fără perioadă de referință;
• procente de reducere fără anul de bază sau cu an de bază schimbat de la un raport la altul;
• doar indicatorii care arată bine, fără explicarea modului de calcul;
• firmă sau produs „neutru climatic” doar pe baza cumpărării de credite de carbon, nu a reducerii reale a emisiilor;
• diferențe între mesajele de marketing, raportul de sustenabilitate și documentele interne;
• etichete și sigle de „sustenabilitate” create de firmă, fără certificare independentă.

De la 27 septembrie 2026 se aplică regulile introduse de Directiva (UE) 2024/825 care protejează consumatorii în tranziția verde. Printre practicile interzise față de consumatori se numără afirmațiile de mediu vagi care nu pot fi dovedite, etichetele de sustenabilitate fără certificare sau fără aprobarea unei autorități publice și afirmația că un produs are impact neutru, redus sau pozitiv asupra mediului doar pe baza creditelor de carbon cumpărate. Pentru auditorul ESG, reclamele și prezentările comerciale ale firmei intră, astfel, printre lucrurile de verificat.

09

Verificarea independentă a raportului: limitată sau rezonabilă și cine o semnează în România

La nivel internațional, IAASB a emis ISSA 5000, standardul general pentru verificarea independentă a informațiilor de sustenabilitate, aplicabil din decembrie 2026 și gândit pentru auditori, dar și pentru alți profesioniști care fac astfel de verificări. La nivel european, Comisia trebuie să adopte până la 1 iulie 2027 un standard pentru verificarea limitată.

În România, verificarea independentă a raportului privind durabilitatea este reglementată de Legea nr. 162/2017 privind auditul statutar, modificată pentru CSRD prin OUG nr. 137/2024, sub supravegherea ASPAAS. Proiectul Ministerului Finanțelor din septembrie 2026 păstrează cerința ca auditorul financiar sau firma de audit să dea o concluzie de verificare limitată.

10

Zece greșeli frecvente și lista de pregătire

Greșelile pe care le întâlnim cel mai des

1. Temele importante sunt alese o singură dată, de un consultant, și lista nu mai este actualizată.
2. Indicatorii nu au o fișă de definiție: fiecare departament îi calculează în felul lui.
3. Datele circulă prin fișiere Excel copiate unul din altul, fără istoric și fără să se știe cine ce a modificat.
4. Nu există un responsabil pentru fiecare indicator și nici o persoană care îl aprobă.
5. Coeficienții de emisie sunt copiați dintr-un raport mai vechi, fără sursă și fără an.
6. Controalele există în proceduri, dar nu lasă nicio urmă care să arate că au fost făcute.
7. Datele de la furnizori sunt preluate fără să fie verificate măcar dacă sunt plauzibile.
8. Raportul spune „am redus emisiile cu 30%”, dar între timp s-au schimbat anul de comparație și firmele sau locațiile incluse.
9. Echipa financiară nu este implicată, deși multe date ESG provin din contabilitate și achiziții.
10. Pregătirea pentru verificarea independentă începe cu două luni înainte de termenul de publicare.

Lista de pregătire pentru un audit ESG

• ☐ Regulile care se aplică firmei sunt identificate și scrise, cu data analizei.
• ☐ Lista temelor importante (dubla materialitate) este actualizată, inclusiv pentru furnizori și clienți, cu motivul pentru fiecare temă exclusă.
• ☐ Lista indicatorilor raportați, fiecare cu fișă de definiție, formulă și unitate de măsură.
• ☐ Pentru fiecare indicator: cine furnizează datele, cine calculează și cine aprobă.
• ☐ Drumul datelor este descris de la documentul de bază până la raport.
• ☐ Lista coeficienților de emisie și a ipotezelor, cu sursă și an.
• ☐ Tabelul risc–control pentru indicatorii importanți.
• ☐ Dovezi că principalele controale au funcționat în perioada raportată.
• ☐ Datele ESG sunt comparate cu contabilitatea acolo unde se suprapun (energie, salarii, achiziții).
• ☐ Procedură pentru datele primite de la furnizori și clienți.
• ☐ Verificarea afirmațiilor publice (site, marketing, oferte) față de raport.
• ☐ Plan de corectare urmărit, cu responsabili și termene.

11

Întrebări frecvente

Ce este auditul ESG, pe scurt?

Este verificarea — internă sau independentă — a informațiilor de mediu, sociale și de conducere ale unei firme: de unde provin datele, cum au fost calculate, ce controale le protejează și dacă afirmațiile publicate pot fi susținute cu documente.

Firma mea are obligația de raportare de sustenabilitate?

După Directiva (UE) 2026/470, obligația CSRD privește companiile cu peste 1.000 de salariați și o cifră de afaceri netă de peste 450 de milioane de euro. În România, proiectul de transpunere din septembrie 2026 propune pragurile de 1.000 de salariați și 2,25 miliarde lei, cumulativ, de la 1 ianuarie 2027. Dacă obligația se aplică exact firmei tale se analizează pe textul în vigoare la data raportării.

Care este diferența dintre auditul ESG și auditul financiar?

Metoda este aceeași — reguli de referință, riscuri, dovezi, totul documentat. Diferă ce se verifică: auditul ESG lucrează cu cifre și descrieri, cu estimări, cu informații de la furnizori și clienți și cu afirmații despre viitor, iar în UE se cere, deocamdată, doar o verificare independentă limitată.

Ce este dubla materialitate?

Este modul în care firma decide ce teme de sustenabilitate sunt suficient de importante pentru a fi raportate, privind din două direcții: efectul firmei asupra oamenilor și mediului și efectul riscurilor și oportunităților de sustenabilitate asupra firmei. O temă se raportează dacă este importantă din cel puțin una dintre ele.

Cine poate semna verificarea independentă a raportului de sustenabilitate în România?

Auditorul financiar sau firma de audit, în condițiile Legii nr. 162/2017, modificată prin OUG nr. 137/2024, sub supravegherea ASPAAS. Auditul intern ESG și pregătirea pot fi făcute de echipe interne sau de consultanți, dar nu înlocuiesc raportul de verificare independentă.

Ce înseamnă emisiile Scope 1, 2 și 3?

Sunt cele trei categorii de emisii de carbon: Scope 1 — emisiile directe, din surse ale firmei (centrale, mașini, utilaje); Scope 2 — emisiile din energia cumpărată; Scope 3 — celelalte emisii legate de furnizori și clienți, de la bunurile cumpărate la folosirea produselor vândute.

Merită un audit ESG dacă nu sunt obligat să raportez?

Da, dacă primești cereri de date de la clienți, bănci sau finanțatori, dacă participi la licitații ori dacă folosești afirmații „verzi” în reclame sau oferte. Din 27 septembrie 2026, afirmațiile de mediu care nu pot fi dovedite, adresate consumatorilor, pot fi sancționate.

Articol scris de Anamaria Popa, formator autorizat și analist financiar, fondator AMC360 — Academia de Management și Consultanță în Afaceri. Pentru legătura dintre datele ESG și analiza financiară, vezi și cele 13 întrebări ale unei analize financiare.